Curtea Europeană a Drepturilor Omului respinge peste 90% din cereri fără a examina fondul. Motivul este aproape întotdeauna același: cererea nu îndeplinește unul dintre criteriile de admisibilitate prevăzute la articolul 35 din Convenție. Înainte de a depune orice cerere, verificați fiecare condiție de mai jos. Nerespectarea uneia singure înseamnă închiderea definitivă a cazului dumneavoastră.
1. Termenul de patru luni
Începând cu 1 august 2022, aveți patru luni de la data hotărârii interne definitive pentru a depune cererea la Curte. Protocolul 15 a redus acest termen de la șase la patru luni, fără excepții sau prelungiri. Termenul curge de la data hotărârii — nu de când primiți copia scrisă, nu de când angajați un avocat.
Dacă instanța vă trimite o copie scrisă la trei săptămâni după pronunțare, ați pierdut deja trei săptămâni. Cererile de asistență judiciară, consultațiile prealabile și strângerea documentelor nu suspendă termenul. Cea mai frecventă greșeală este calculul de la data greșită. Calculați de la ziua în care ultima instanță națională a hotărât, nu de la ziua în care ați citit hotărârea.
Când nu există un recurs intern de epuizat — de exemplu, în cazuri de practică administrativă continuă — cele patru luni curg de la actul respectiv sau de la data la care ați luat cunoștință de acesta pentru prima dată.
2. Epuizarea căilor de recurs interne
Trebuie să fi epuizat toate căile de recurs efective disponibile în țara dumneavoastră înainte de a vă adresa Curții de la Strasbourg. Curtea aplică această regulă cu strictețe. Dacă sistemul juridic al țării dumneavoastră are o Curte Constituțională, în general trebuie să fi recurs la aceasta. Dacă există un recurs specific pentru tipul de încălcare invocat — o acțiune în despăgubire pentru detenție ilegală, de exemplu — trebuie să-l fi exercitat.
Cuvântul cheie este „efectiv”. Un recurs este inefectiv dacă nu are perspective reale de succes în lumina jurisprudenței naționale consacrate, sau dacă este pur discreționar. Nu sunteți obligat să exercitați recursuri pe care instanțele din țara dumneavoastră le-au respins sistematic pentru plângeri identice. Dar trebuie să demonstrați acest lucru — Curtea nu va accepta evaluarea dumneavoastră fără dovezi.
Dacă ați omis un nivel jurisdicțional pentru că l-ați considerat inutil, acesta nu este suficient. Trebuie să fi încercat recursul și să fi fost respins, sau să demonstrați clar că recursul nu funcționează în practică, susținut de jurisprudență sau practică oficială documentată.
3. Calitatea de victimă
Numai o „victimă” a unei încălcări a Convenției poate depune o cerere. Aceasta înseamnă cineva direct și personal afectat de actul sau omisiunea în cauză. Nu puteți plânge împotriva unei legi care v-ar putea afecta cândva, sau reprezenta un grup fără a fi personal prejudiciat.
Un stat vă poate priva de calitatea de victimă recunoscând încălcarea și oferind o reparație adecvată. Dacă o instanță internă a constatat deja o încălcare și a acordat o despăgubire pe care Curtea o consideră suficientă, nu mai aveți legitimitate procesuală. Verificați acest aspect cu atenție — surprinde mulți reclamanți.
4. Statul pârât este membru al Consiliului Europei
Cererile trebuie îndreptate împotriva unuia dintre cele 46 de state care au ratificat Convenția. Nu puteți acționa împotriva UE, ONU, companiilor private sau persoanelor fizice — numai împotriva statelor. Dacă o companie de stat v-a încălcat drepturile, cererea este îndreptată împotriva statului, nu a companiei.
Jurisdicția teritorială contează de asemenea. Încălcarea trebuie să se încadreze în jurisdicția statului pârât. Pentru majoritatea cazurilor, este evident. Pentru extrădări, operațiuni militare în străinătate sau teritorii ocupate, analiza necesită muncă juridică detaliată.
5. Încălcarea a avut loc după ratificare (ratione temporis)
Curtea nu poate examina încălcări care au avut loc înainte ca statul pârât să fi ratificat Convenția. Data ratificării variază: Ucraina a ratificat la 11 septembrie 1997, Turcia la 28 ianuarie 1954, Georgia la 20 mai 1999. Dacă faptele esențiale ale cazului dumneavoastră sunt anterioare ratificării, Curtea nu are competență.
Excepție: încălcările continue. Dacă o situație a început înainte de ratificare dar continuă — detenție prelungită, confiscare nerezolvată de bunuri, discriminare administrativă persistentă — Curtea poate examina aspectul continuu ulterior datei de ratificare.
6. Nu este în mod substanțial identică cu un caz deja examinat
Odată ce Curtea a soluționat cazul dumneavoastră — chiar și pentru a-l declara inadmisibil — nu puteți redepune aceeași plângere cu argumente noi. Este definitiv. Interdicția se extinde și la procedurile paralele: dacă ați depus aceeași plângere la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, la Comisia Interamericană sau la un organ comparabil, Curtea poate de asemenea declara cazul dumneavoastră inadmisibil.
7. Cerere nesemnată anonim
Fiecare reclamant trebuie identificat prin nume și o adresă de contact verificabilă. Cererile anonime sunt respinse fără examinare. Dacă aveți preocupări reale privind securitatea dumneavoastră — amenințări din partea autorităților, risc de persecuție — puteți solicita confidențialitate pentru ca numele dumneavoastră să nu apară în deciziile publicate. Curtea o acordă în mod regulat. Dar trebuie să vă identificați față de Grefă.
8. Lipsa abuzului dreptului de cerere individuală
Curtea respinge cererile bazate pe informații false sau înșelătoare, care folosesc limbaj ofensiv sau concepute evident pentru hărțuire. Redepunerea repetată a aceleiași cereri respinse poate fi, de asemenea, calificată drept abuz. Acest motiv este invocat rar, dar este absolut când se aplică.
9. Prejudiciul important
Protocolul 14 a introdus această condiție în 2010. Curtea poate respinge o plângere tehnic validă dacă reclamantul nu a suferit un prejudiciu important. Erorile de procedură minore fără impact real, prejudiciile financiare nesemnificative sau situațiile în care instanțele interne au abordat deja în mod adecvat problema nu trec adesea de acest filtru.
Se aplică două garanții: Curtea va examina totuși un caz dacă respectarea drepturilor omului o impune, sau dacă instanțele interne nu au examinat corect plângerea. Dar în practică, dacă prejudiciul este neglijabil, cererea nu va prospera.
10. Nu este vădit nefondată
Acesta este motivul de respingere invocat cel mai frecvent. Un caz este vădit nefondat dacă nu dezvăluie nicio încălcare argumentabilă — fie pentru că faptele nu o susțin, fie pentru că argumentul juridic nu are perspective de succes în lumina jurisprudenței existente. Consultați jurisprudența Curții cu privire la articolul specific invocat înainte de a depune cererea.
11. Compatibilă cu Convenția (ratione materiae)
Dreptul invocat trebuie protejat de Convenție sau de un Protocol ratificat de statul dumneavoastră. Dreptul la pensie, dreptul la muncă sau dreptul de a obține o viză nu sunt în sine drepturi convenționale. Drepturile prevăzute în Protocoale facultative — Protocolul 1 privind proprietatea, Protocolul 4 privind libera circulație — se aplică doar statelor care au ratificat Protocolul relevant.
12. Lipsa unei proceduri internaționale paralele
Dacă ați supus același subiect unui alt organ internațional în timp ce procedura acolo este încă în curs, Curtea poate declara cererea dumneavoastră inadmisibilă. Acest motiv se distinge de cel „deja examinat”: privește cazuri pendinte, nu soluționate. Verificați dacă aveți cereri active la organe ONU de tratate sau mecanisme regionale de drepturile omului înainte de a vă adresa Curții.
Înainte de a depune cererea
Depunerea unei cereri defectuoase nu repornește termenul de patru luni. Odată ce Curtea declară o cerere inadmisibilă, același caz nu poate fi redepus. Consultați criteriile de admisibilitate CEDO și verificați termenele aplicabile situației dumneavoastră. Pasul următor după confirmarea admisibilității este completarea cererii — consultați ghidul nostru pas cu pas privind cum să aplici la CEDO.
Dacă nu ești sigur că cazul tău îndeplinește toate condițiile, descrie situația. Îți vom oferi o evaluare onestă în 24 de ore. Contactează avocații noștri specializați în drepturile omului.