Prescurtarea CEDO înseamnă două lucruri diferite, iar confuzia dintre ele este prima sursă de erori într-un dosar. Convenția Europeană a Drepturilor Omului este tratatul; Curtea Europeană a Drepturilor Omului este instanța care aplică acel tratat. Pagina de față explică ce face instanța de la Strasbourg, cine i se poate adresa și în ce condiții.
Pe scurt
| CEDO | Date esențiale |
|---|---|
| Ce este | Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța internațională care judecă plângeri privind încălcarea Convenției |
| Sediul | Strasbourg, Franța — Palatul Drepturilor Omului |
| Înființată | 1959, în cadrul Consiliului Europei |
| Împotriva cui se poate plânge | Numai împotriva unui stat membru al Consiliului Europei, nu împotriva unei persoane sau firme |
| Termen | Patru luni de la hotărârea internă definitivă |
| Taxă judiciară | Nu există; procedura în fața Curții este gratuită |
| Nu este | O instanță de apel față de instanțele naționale și nici instanța Uniunii Europene |
Ce face Curtea de la Strasbourg
Curtea verifică dacă un stat a încălcat drepturile garantate de Convenție în cazul concret al reclamantului. Nu rejudecă procesul intern, nu administrează probe noi și nu stabilește dacă instanțele naționale au aplicat corect legea națională. Întrebarea ei este alta: statul a respectat sau nu obligațiile asumate prin tratat.
Dacă răspunsul este negativ, Curtea constată încălcarea printr-o hotărâre obligatorie pentru statul pârât și poate acorda o reparație echitabilă în temeiul articolului 41. Executarea hotărârii este supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, nu de Curte.
CEDO, CJUE și instanțele naționale: trei lucruri diferite
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg) judecă plângeri individuale împotriva statelor membre ale Consiliului Europei, pe baza Convenției.
- Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg) interpretează dreptul Uniunii Europene. Nu primește plângeri individuale privind încălcarea Convenției.
- Instanțele naționale sunt primele chemate să repare o încălcare. Tocmai de aceea Curtea de la Strasbourg nu poate fi sesizată înainte de epuizarea căilor interne de atac.
Cine se poate adresa Curții
Orice persoană fizică, organizație neguvernamentală sau grup de particulari care se consideră victimă a unei încălcări săvârșite de un stat membru. Cetățenia nu contează, iar reclamantul nu trebuie să locuiască în statul pârât. Contează calitatea de victimă: trebuie să fiți afectat personal și direct de măsura reclamată.
- plângerea vizează un stat, nu o persoană privată, un angajator sau o societate comercială;
- faptele s-au produs după ce statul a ratificat Convenția și intră în jurisdicția lui;
- ați parcurs căile de atac interne efective, până la ultima instanță care putea remedia problema;
- cererea este depusă în termen de patru luni de la hotărârea internă definitivă;
- plângerea nu este în mod vădit nefondată și nu a fost deja examinată de o altă instanță internațională.
Lista completă a condițiilor se află în ghidul nostru despre admisibilitatea cererilor la CEDO, iar pașii concreți — în ghidul cum se depune o cerere.
Ce drepturi protejează Convenția
Convenția și protocoalele sale garantează, printre altele, dreptul la viață, interzicerea torturii și a tratamentelor inumane, dreptul la libertate și la siguranță, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieții private și de familie, libertatea de exprimare și protecția proprietății. Fiecare articol are propriile condiții și propria jurisprudență:
- Articolul 2 — dreptul la viață
- Articolul 3 — interzicerea torturii
- Articolul 5 — dreptul la libertate și siguranță
- Articolul 6 — dreptul la un proces echitabil
- Articolul 8 — viața privată și de familie
- Articolul 10 — libertatea de exprimare
- Articolul 13 — dreptul la un recurs efectiv
- Articolul 1 din Protocolul nr. 1 — protecția proprietății
Cum arată procedura, pas cu pas
- Cererea se depune pe formularul oficial, însoțită de hotărârile interne și de documentele relevante.
- Filtrul de admisibilitate elimină majoritatea cererilor, cel mai adesea din motive procedurale, nu de fond.
- Comunicarea către guvernul statului pârât marchează momentul în care cazul devine contradictoriu; din acest stadiu reprezentarea printr-un avocat devine necesară.
- Observațiile scrise se schimbă între părți; Curtea poate propune o soluționare pe cale amiabilă.
- Hotărârea constată sau nu încălcarea și poate acorda o reparație echitabilă.
- Executarea este supravegheată de Comitetul de Miniștri.
Dacă riscați o consecință ireversibilă — o extrădare sau o expulzare iminentă — există procedura de urgență a măsurilor provizorii, care se solicită separat și rapid.
Aveți o hotărâre definitivă și un termen care curge?
Trimiteți-ne hotărârea internă definitivă și o scurtă descriere a cazului. Primiți gratuit o evaluare a șanselor și data exactă până la care puteți depune cererea.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă CEDO?
În limba română, prescurtarea acoperă atât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Convenția este tratatul care enumeră drepturile, iar Curtea este instanța care verifică dacă statul le-a respectat. Pentru Curte se mai folosește și abrevierea CtEDO.
Unde este sediul CEDO?
La Strasbourg, în Franța, în Palatul Drepturilor Omului. Curtea funcționează în cadrul Consiliului Europei, organizație distinctă de Uniunea Europeană. Procedura se desfășoară în scris, astfel încât deplasarea la Strasbourg nu este necesară pentru depunerea cererii.
Pot sesiza Curtea direct, fără instanțele din țară?
Nu. Epuizarea căilor interne de atac este o condiție de admisibilitate: statul trebuie să aibă mai întâi ocazia să remedieze el însuși încălcarea. Excepțiile sunt înguste și privesc situațiile în care calea internă există doar pe hârtie, fiind lipsită de efectivitate.
Curtea poate anula hotărârea instanței naționale?
Nu direct. Curtea constată încălcarea Convenției și poate acorda o reparație echitabilă. Modul în care se repună situația în ordine — inclusiv posibilitatea revizuirii procesului intern — ține de dreptul național și de măsurile pe care statul le ia sub supravegherea Comitetului de Miniștri.
Cât durează judecarea unei cereri?
Ani, nu luni. Singura parte a procedurii care se mișcă în zile este cererea de măsuri provizorii în situații de risc iminent. Detaliile sunt în ghidul despre durata examinării unei plângeri.